Endoscopia nazală la copii — ce presupune și ce diagnostichează

Ce este endoscopia nazală?

Endoscopia nazală (nazofibroscopia sau videoendoscopia nazală) este o investigație diagnostică prin care medicul ORL vizualizează direct structurile interne ale nasului, sinusurilor, rinofaringelui și laringelui. Se utilizează un endoscop flexibil sau rigid — un tub subțire, echipat cu o cameră video și o sursă de lumină — introdus prin nările pacientului.

La copii, endoscopia nazală este un instrument diagnostic esențial, permițând evaluarea precisă a cauzelor obstrucției nazale, sforăitului, secrețiilor nazale persistente sau a rinitei alergice. Dr. Vlad Postelnicu, coautor al Atlasului de Endoscopie în Otorinolaringologie (Editura Academiei Române), utilizează videoendoscopia ca parte integrantă a consultației ORL pediatrice.

Când este necesară endoscopia nazală?

Endoscopia nazală la copii este indicată în numeroase situații clinice:

• Obstrucție nazală cronică — pentru identificarea cauzei: hipertrofie de vegetații adenoide, deviere de sept nazal, hipertrofie de cornete, polipi nazali.
• Sforăit și suspiciune de apnee de somn — evaluarea dimensiunii vegetațiilor adenoide și a gradului de obstrucție a căilor aeriene superioare.
• Rinosinuzită cronică sau recurentă — vizualizarea complexului ostiomeatal, a secrețiilor patologice și a eventualilor polipi.
• Epistaxis recurent — identificarea sursei sângerării nazale.
• Suspiciune de corp străin nazal — frecvent la copiii mici, endoscopia permite localizarea și extragerea obiectului.
• Evaluarea funcției tubare — vizualizarea orificiului faringian al trompei lui Eustachio la copiii cu otite medii recurente.
• Monitorizare postoperatorie — control după adenoidectomie, chirurgie sinusală sau alte intervenții nazale.

Pregătirea copilului

Endoscopia nazală nu necesită o pregătire specială complexă, dar câteva aspecte sunt importante:

• Nu este necesar post alimentar — investigația nu implică anestezie generală, așadar copilul poate mânca și bea normal.
• Decongestionant nazal — medicul poate aplica un spray decongestionant-anestezic local cu câteva minute înainte de procedură pentru a ușura trecerea endoscopului și a reduce disconfortul.
• Pregătire emoțională — explicarea procedurii pe un ton calm, adaptat vârstei copilului. La copiii mici, prezența părintelui în cabinet este esențială pentru confort.
• Nu sunt necesare analize de sânge — este o investigație complet neinvazivă.

Sfat pentru părinți: Spuneți copilului că medicul va „fotografia" interiorul nasului cu o „cameră mică". Majoritatea copiilor tolerează excelent procedura atunci când sunt informați și liniștiți.

Cum se desfășoară investigația?

Procedura se desfășoară în cabinetul medical, cu copilul așezat pe scaunul de consultație (sau în brațele părintelui, la copiii mici):

Etapele endoscopiei nazale

• Anestezia locală — se aplică un spray nazal cu substanță anestezică și decongestivă. Efectul apare în 2–3 minute.
• Introducerea endoscopului — endoscopul flexibil (cu diametrul de 2.4–3.4 mm la copii) este introdus delicat prin nară.
• Examinarea etajată — medicul vizualizează succesiv vestibulul nazal, cornetele nazale, meatul mediu, rinofaringele, vegetațiile adenoide și, dacă este necesar, laringele.
• Înregistrare video — întreaga examinare este înregistrată, permițând documentarea și compararea în timp a leziunilor.

Durata investigației este de 2–5 minute. Disconfortul este minim — o senzație de presiune sau de „gâdilat" în nas. Investigația nu este dureroasă.

Ce poate diagnostica endoscopia nazală?

Endoscopia nazală oferă informații diagnostice valoroase, superioare examinării clinice simple:

• Hipertrofia vegetațiilor adenoide — vizualizare directă și evaluarea gradului de obstrucție (informație esențială înaintea unei eventuale adenoidectomii).
• Deviația de sept nazal — identificarea și evaluarea severității.
• Hipertrofia cornetelor nazale — frecvent asociată cu rinita alergică.
• Polipi nazali — vizualizare directă a polipilor și evaluarea extensiei.
• Corpi străini nazali — localizare precisă în vederea extragerii.
• Patologie sinusală — secreții purulente la nivelul ostiumurilor sinusale.
• Patologie laringiană — laringomalacie, noduli ai corzilor vocale, pareze laringiene.

Riscuri și contraindicații

Endoscopia nazală este o investigație foarte sigură, cu riscuri minime:

• Epistaxis minor — sângerare nazală ușoară, autolimitată, posibilă mai ales la copiii cu mucoasă fragilă.
• Disconfort temporar — senzație de arsură sau lăcrimare în timpul examinării, care dispare imediat după retragerea endoscopului.
• Reacție vasovagală — extrem de rară la copii.

Nu există contraindicații absolute. Investigația poate fi amânată în cazul unei epistaxis active severe sau al unei fracturi nazale recente netratate.

Valoarea diagnostică și beneficii

Endoscopia nazală este considerată standardul de aur în evaluarea patologiei nazale și rinofaringiene la copii:

• Diagnostic precis, superior radiografiei simple și examinării clinice cu speculum.
• Posibilitatea înregistrării video pentru monitorizarea în timp a evoluției.
• Ghidarea deciziei terapeutice — chirurgicale sau conservatoare — pe baza unor date obiective.
• Investigație rapid repetabilă, fără radiație ionizantă.

Rezultatele endoscopiei nazale sunt disponibile imediat, permițând medicului să discute diagnosticul și opțiunile terapeutice cu părinții chiar în cadrul consultației. Imaginile și înregistrările video pot fi revizualizate la consultațiile ulterioare pentru a evalua evoluția sub tratament.

Dr. Vlad Postelnicu utilizează videoendoscopia nazală ca parte standard a evaluării ORL pediatrice, considerând-o indispensabilă pentru un diagnostic complet și un plan terapeutic individualizat.