Vegetații adenoide la copil — simptome, diagnostic și tratament

Ce sunt vegetațiile adenoide?

Vegetațiile adenoide (adenoidele) reprezintă țesut limfoid situat pe peretele posterior al nazofaringelui, în spatele nasului. Fac parte din inelul limfatic Waldeyer, alături de amigdalele palatine și amigdala linguală. Rolul lor este de apărare imunitară, fiind active în special în primii ani de viață.

La unii copii, vegetațiile adenoide se măresc excesiv (hipertrofie adenoidiană), obstruând pasajul aerian nazal și orificiile tubelor lui Eustachio. Aceasta duce la obstrucție nazală cronică, infecții recurente și probleme auditive.

Simptome

Hipertrofia adenoidiană se manifestă prin:

• Respirație orală permanentă — copilul nu poate respira eficient pe nas
• Sforăit nocturn intens — uneori cu apnee obstructivă în somn
• Voce nazonată — rinofolie închisă (voce „înfundată")
• Rinoree cronică — secreții nazale persistente, mucoase sau purulente
• Tuse cronică — predominant nocturnă, prin scurgerea posterioară a secrețiilor
• Otite medii recurente — prin obstrucția tubei lui Eustachio
• Hipoacuzie de transmisie — prin otită seroasă asociată
• Facies adenoidian — gura permanent deschisă, buza superioară scurtă, palat ogival
• Somn agitat — treziri frecvente, enurezis nocturn, oboseală diurnă

Cauze

Hipertrofia vegetațiilor adenoide este favorizată de:

• Infecții repetate ale căilor respiratorii superioare — stimularea imunitară cronică duce la hiperplazie
• Predispoziție constituțională — unii copii au o tendință naturală la hipertrofie limfoidă
• Rinita alergică — inflamația cronică stimulează creșterea țesutului adenoidian
• Reflux gastroesofagian — poate contribui la inflamația cronică nazofaringiană
• Expunerea la fum de țigară — factor iritant ce favorizează hipertrofia

Vegetațiile adenoide cresc fiziologic în primii 3-7 ani de viață și involuează de obicei după vârsta de 8-10 ani.

Diagnostic

Diagnosticul de hipertrofie adenoidiană se stabilește prin:

• Examenul clinic ORL complet — evaluarea respirației nazale, a aspectului facial și a urechilor
• Endoscopia nazofaringiană — metoda de referință, permite vizualizarea directă a dimensiunii vegetațiilor și a gradului de obstrucție
• Timpanometria — evaluează funcția urechii medii și poate evidenția prezența lichidului retrotimpanic
• Audiometria — la copiii cu suspiciune de hipoacuzie

Endoscopia nazofaringiană este examinarea cea mai precisă pentru evaluarea vegetațiilor adenoide. Se realizează rapid, fără anestezie, și oferă informații esențiale pentru decizia terapeutică.

Tratament

Tratament conservator

În formele ușoare și moderate, se poate încerca:

• Lavaje nazale cu ser fiziologic — de 2-3 ori pe zi
• Corticosteroizi nazali (mometazonă, fluticazonă) — cure de 4-8 săptămâni, pot reduce volumul adenoidian
• Tratamentul rinitei alergice asociate — antihistaminice și imunoterapie
• Antibioterapie — în episoadele de adenoidită acută

Tratament chirurgical — Adenoidectomia

Adenoidectomia este intervenția de îndepărtare a vegetațiilor adenoide, indicată în:

• Obstrucție nazală severă cu respirație orală permanentă
• Sindrom de apnee obstructivă în somn
• Otite medii recidivante (mai mult de 4-6 episoade pe an)
• Otită seroasă cronică cu hipoacuzie
• Adenoidite recurente care nu răspund la tratament medicamentos
• Rinosinuzite cronice asociate

Intervenția se realizează sub anestezie generală, este rapidă (15-20 minute) și are o recuperare de 5-7 zile. Se poate asocia cu amigdalectomia sau cu montarea tuburilor de ventilație timpanică, în funcție de patologia asociată.

Când să mergi la medic

Programați o consultație ORL dacă:

• Copilul respiră pe gură în mod constant, zi și noapte
• Sforăitul nocturn este puternic și apar pauze respiratorii
• Copilul are otite medii frecvente sau nu aude bine
• Observați modificări ale structurii faciale (gura mereu deschisă)
• Copilul este obosit, iritabil și are dificultăți de concentrare

Complicații

Hipertrofia adenoidiană netratată poate conduce la:

• Apnee obstructivă de somn — cu impact asupra dezvoltării neurocognitive și somatice
• Hipoacuzie de transmisie — cu întârziere în dezvoltarea vorbirii
• Modificări cranio-faciale — facies adenoidian, palat ogival, malocluzii
• Sinuzite cronice — prin obstrucția drenajului sinusal
• Retard staturo-ponderal — prin deficit de hormon de creștere secretat în somnul profund
• Enureză nocturnă — uneori rezolvată după adenoidectomie